-
Doamne al înțelepciunii și al milei,
Tu mi-ai pus în mână condeiul și cuvântul,
ca să sădesc lumină în mințile celor ce rătăcesc. -
Cu harul Tău am învățat pe cei mici și pe cei mari,
am ridicat pe cel slab și am lucrat spre ajutorul aproapelui meu. -
Nu am păstrat pentru mine comoara priceperii,
ci am dat-o celor flămânzi de cunoaștere,
și i-am slujit nu din slavă deșartă, ci din dragoste de adevăr. -
Și totuși, Doamne, ochi răi se ridică asupra mea,
iar fapta cea bună mi se răsplătește cu batjocură. -
Cei din jurul meu
mă privesc cu ură, ca și cum le-aș fi vrăjmaș.
Invidia le întunecă judecata, iar ura le macină sufletul. -
Când trec pe lângă ei, tăcerea lor e tăiș,
iar căutăturile lor sunt inveninate și pline de otrava urii. -
Dar Tu, Doamne, știi că inima mea e curată,
că am făcut cunoscut darul meu, spre slava măreției Tale. -
Strivește limba clevetitoare, oprește răutatea celor fără rușine,
și fă să strălucească adevărul ca zorii dimineții. -
Fii tăria mea când sufletul mi-e obosit,
și încrederea mea când toți mă disprețuiesc. -
Tu m-ai ales să luminez, și nu să fiu pe placul oamenilor,
de aceea voi merge pe calea croita de Tine, și voi rămâne indiferent la dușmănia celor lipsiți de înțelepciune. -
Întărește-mă, Doamne, ca să nu mă abat de la calea cea bună,
și pune în sufletul meu blândețe față de cei ce mă vrăjmașesc. -
Căci știu că în Tine nu este nedreptate,
și că dreptatea Ta va birui gândulcel răual hulitorilor. -
Slăvit să fii, Doamne, că mă cunoști pe nume,
și în ziua necazului ești scutul care mă acoperă.
Harul Tău să mă însoțească până la sfârșit,
iar faptele mele să fie o mărturie a dragostei Tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu